Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tututror timpurilor a cucerit aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa, cu ajutorul vastei sale armate. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
        In timp ce se plimba a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda – o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
        Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
“Stii care este pedeapsa pentru adormitul in garda?”, l-a intrebat acesta pe soldat.
“Da, domnule general” a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
“Soldat, care este numele tau?” a intrebat Alexandru cel Mare.
“Alexandru, domnule general.”
Alexandru cel Mare a repetat interbarea: “Care este numele tau?”
“Numele meu este Alexandru, domnule general”, a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mai puternica:”Care este numele tau?”
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:”Numele meu este Alexandru, domnule general.”
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a spus: “Soldat, schimba-ti numele sau daca nu, schimba-ti comportamentul.”

APLICATIE: Noi, cei ce purtam numele lui Christos si ne numim crestini, trebuie sa traim conform numelui pe care il purtam (vezi 2Timotei 2:19, 1 Petru 4:16, ! Ioan 1:6)