Exista pacate mici si pacate mari?

Exista grade ale pacatului?

Tresar putin atunci cand imi puneti aceasta intrebare, pentru ca am in memorie amintiri nu tocmai placute despre anumite ocazii din trecut cand am raspuns la aceasta intrebare si oamenii s-au suparat foarte tare din cauza afirmatiilor mele. Ce ma uimeste e faptul ca par sa existe o multime de crestini care sustin ca nu exista grade ale pacatului, ca tot pacatul e pacat si ca nu exista nici o diferenta intre pacatele mai putin grave si cele foarte grave.

In istoria sa, biserica romano-catolica a facut din totdeauna o deosebire intre pacatele scuzabile si pacatele de moarte, intelegand prin aceasta ca unele pacate sunt mai oribile decat altele. Pacatele de moarte sunt numite asa pentru ca sunt suficient de grave ca sa distruga harul mantuitor din suflet. Ele ucid harul, de aceea sunt numite pacate de moarte.

Reformatorii protestanti din secolul al saisprezecelea au respins conceptul distinctiei intre scuzabil si mortal. Calvin, de exemplu, a spus ca orice pacat este mortal, in sensul ca merita moartea, dar nici un pacat nu este mortal, cu exceptia blasfemiei impotriva Duhului Sfant, in asa masura incat sa distruga mantuirea pe care Hristos a dobandit-o pentru noi. In reactia lor la distinctia romano-catolica intre pacate scuzabile si pacate de moarte, reformatorii protestanti nu au negat faptul ca exista grade ale pacatului. Ei au mentinut un punct de vedere potrivit caruia exista grade mai mici si mai mari ale pacatului. Vreau sa spun ca in crestinismul traditional, atat romano-catolicii cat si denominatiunile protestante au adoptat pozitia care afirma ca exista unele pacate care sunt mai grave decat altele. Ei au sustinut aceasta deosebire pentru ca ea este prezentata atat de clar in Scriptura. Daca privim la Legea Vechiului Testament, vedem ca anumite incalcari ale Legii trebuiau pedepsite in aceasta lume prin pedeapsa capitala, iar altele prin pedepse corporale. Se face deosebire, de exemplu, intre crima premeditata si ceea ce noi numim omor prin imprudenta. Exista cel putin douazeci si cinci de ocazii in care Noul Testament face deosebire intre forme mai usoare si mai grave ale raului. Isus spune, de exemplu, in timpul propriei Sale judecati: “Cine Ma da in mainile tale, are un mai mare pacat.”

Exista o multime de dovezi in Scriptura care ne permit sa afirmam ca exista grade ale pacatului. Nu doar atat, chiar si cele mai simple principii ale justitiei indica acest lucru. Cred insa ca oamenii se poticnesc in acest punct din doua motive. Unul este afirmatia Sfantului Iacov: “Cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.” El pare sa afirme ca, daca spui o mica minciuna “de convenienta”, esti la fel de vinovat ca un criminal care ucide cu sange rece. Dar Iacov spune de fapt ca orice pacat este serios, pentru ca este o ofensa adusa la adresa Datatorului Legii, astfel ca eu pacatuiesc impotriva Legii lui Dumnezeu chiar si prin cel mai mic pacat. Am incalcat intregul context al acelei Legi in multe feluri. De aceea, orice pacat e serios, dar logica nu ne permite sa tragem de aici concluzia ca orice pacat e la fel de serios.

Oamenii se refera de asemenea la afirmatia lui Isus care spune ca, daca te uiti la o femeie ca s-o poftesti, ai incalcat legea impotriva adulterului. Isus nu spune ca poftitul e la fel de grav ca si comiterea actului in sine. El spune doar ca prin faptul ca te retii de la infaptuirea actului propriu-zis nu esti in totalitate curat; exista puncte mai mici ale Legii pe care le-ai incalcat.

Stiu ca Dumnezeu m-a iertat pentru pacatele mele, dar cum pot sa incep sa ma iert si eu?

Deseori in epistolele sale, Apostolul Pavel descrie pe larg ceea ce noi numim libertatea crestina. In aceste probleme Dumnezeu ne ingaduie libertatea; El nu stabileste legi care sa interzica un anumit lucru sau sa il porunceasca. Apostolul ne avertizeaza sa nu ne judecam fratii, dand ca exemplu intrebarea ridicata in comunitatea din Corint cu privire la consumarea carnii oferite idolilor. Pavel afirma ca aceasta nu are nimic de-a face cu Imparatia lui Dumnezeu. El spune: “Aceia dintre voi care aveti mustrari de constiinta in aceasta privinta, nu-i judecati pe cei ce nu le au”, si invers. Avem aici un caz in care pur si simplu trebuie sa ne respectam unii pe altii.

In aceste avertismente, Pavel foloseste ca baza urmatoarea afirmatie: “Nu trebuie sa ii judecam pe cei pentru care a murit Hristos.” El ne aminteste ca “fratele sau sora ta Ii apartine lui Hristos. Dumnezeu l-a iertat. Cine esti tu sa refuzi iertarea unui om pe care Dumnezeu l-a iertat?”

Haideti sa privim problema in felul urmator. Daca cineva pacatuieste impotriva mea si acelei persoane ii pare rau pentru ce a facut, Dumnezeu o iarta. Daca eu refuz sa o iert, va puteti imagina cat de oribil e acest lucru inaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu nu e obligat sa ierte acea persoana. Ea a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, dar Dumnezeu n-a pacatuit impotriva nimanui, niciodata. Si iata-ma pe mine – un pacatos care refuza sa ierte alti pacatosi, in timp ce Dumnezeu, care e fara pacat, e gata sa ii ierte. V-ati oprit vreodata sa va ganditi cat de aroganti putem fi atunci cand refuzam sa iertam o persoana pe care Dumnezeu a iertat-o?

Insa cum poti sa te ierti pe tine insuti dupa ce Dumnezeu te-a iertat? Au fost situatii in care oamenii au venit la mine si mi-au spus: “R.C., am facut cutare si cutare pacat, si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte. M-am dus inaintea Lui de zece ori si L-am rugat sa ma ierte, dar inca nu ma simt iertat. Ce pot sa mai fac?” Nu am vreun raspuns teologic genial la aceasta intrebare. Le pot spune doar sa Il roage inca o data pe Dumnezeu sa ii ierte. Dupa ce au facut-o, le spun ca acum vreau ca ei sa Il roage pe Dumnezeu sa-i ierte pentru aroganta lor. “Aroganta!?” intreaba ei. “Cum adica aroganta? Eu sunt cel mai smerit om din America. Am marturisit acest pacat de zece ori.” Oare nu spune Dumnezeu ca, daca iti marturisesti pacatul o data, El te va ierta? Cine esti tu sa refuzi iertarea lui Dumnezeu, si cine esti tu sa condamni pe cineva, dupa ce Dumnezeu l-a iertat? Asta se numeste aroganta. Poate nu te simti arogant, poate nu vrei sa fii arogant, poate te scalzi in smerenie din pricina numeroaselor tale marturisiri ale pacatului. Dar eu iti spun ca, daca Dumnezeu te-a iertat, e datoria ta sa te ierti si tu. Nu e o optiune. Trebuie sa ii ierti pe cei pe care Dumnezeu i-a iertat, inclusiv pe tine.

Tradus de Florin Vidu