Cum sarbatoresti Nasterea Domnului?

Cu peste 50 de ani in urma, o gazeta din Bucuresti a deschis un concurs cu premiu de 1000lei pentru cel mai bun articol de Craciun. Articolul premiat a fost nu a unui preot sau predicator, ci al unui avocat. Iata ceva din ce a scris el: ” Craciunul socotesc ca este mai mult pagan decat crestin. Cu saptamani inainte, oameni incep sa faca pregatiri de mancari, de haine si felurite bauturi pentru nasterea Domnului, iar in saptamana cea din urma nu mai incapi in pravalii de multimea oamenilor care strang carne, untura, bautura, grasimi … pentru serbarea Praznicului. Fiecare om, bogat sau sarac, tine sa aiba un “Craciun gras” si sa traga un chef bun de sarbatori. Eu nu sunt preot, dar am parerea si credinta ca altfel a fost praznuit la inceputurile Crestinismului.”
Omul a privit realitatea si isi dadea seama ca nu se potriveste cu Praznicul pastorilor din Betleem si nici cu cel al magilor din Rasarit. La fel nu se putea gandi ca primii crestini asa au sarbatorit Nasterea Mantuitorului.
Oare nu e aceasta realitatea si azi? Cu toata criza unora, oare nu se fac eforturi deosebite ca de Craciun sa aiba mancarea cae mai buna si sa bea din plin? Este o asa sarbatorire in cinstea Mantuitorului care a fost gata sa se umileasca pana la ieslea din Betleem? Au avut pastorii in noaptea aceea o masa cupioasa? Ati gasit undeva scris ca au baut in cinstea Pruncului pana n-au mai stiu de ei? Oare magii, dupa multa lor cautare, au fost intampinati cu un banchet la care sa fie serviti cu cele mai alese bucate, cu prajituri, cu torturi si cum bauturile cele mai scumpe? O,nu, nu a fost nimic din acestea toate, dar Praznicul lor a fost adevarat Praznic cu o bucurie coplesitoare ca au ajuns sa vada pe Fiul Dunezeului cel vesnic. Ei au avut o inima plina pana la revarsare de bucurie. Azi oamenii au un stomac plin de Praznic, dar o inima goala , pustie.
“Crestinii” de azi au pastrat ieslea si steaua, insa au pierdut pe Hristos Domnul. Au pastrat colindele, cantari de la buze, dar au pierdut inchinarea inimii. Au o Sarbatoare, dar au pierdut pe Cel sarbatorit. Ei primesc daruri unii de la altii, dar nu primesc in inima lor pe Cristos Domnul “Darul nespus de mare al lui Dumnezeu”. Pe El il resping, Il blestema. Inchina si beau bauturi imbatatoare, dar nu vreau sa bea “apa vietii”, pw care Hristos o da. Petrec si danseaza pana dupa miezul noptii, dar nu sunt gata sa si plece genunchiul, sa se inchine inaintea Aceluia a carui nastere spun ca serbeaza, nu sunt gata sa-L adore pe Cel ce a fost inaltat mai presus de orice nume. Toata aceasta atmosfera din atatea case de zisi crestini se aseamana mai de graba cu atmosfera de la casa lui Irod decat cea din satul Betleem. Multi crestini isi spun ca praznuiesc pe Mantuitorul, dar ei nu s-au apropiat niciodata in chip sincer de El, n-au avut nici o zi ca aceea a pastorilor, a magilor, ei n-au bucuria vestita de inger fiindca ei n-au primit mantuirea Domnului.
Este vremea sa ne trezim! Mai mult ca oricand lumea noastra are nevoie de Isus Mantuitorul. Nimic nu poate ferici inima omeneasca, nici mancarile alease, nici bunastarea materiala, nici bauturile, nici tehnica avansata, nici marile descoperiri stiintifice, nimic decat Cristos Domnul.
Un val naprasnic pe pacatosenie si stricaciune a inundat lumea noastra. Familiile se destrama caci temelia caminului a fost naruita. Ura, tradarea, frate pe frate e gata sa se dea la moarte, coruptia, senzualismul, spoiala religioasa, toate au intrecut orice masura. In dosul cortinei de liniste se pregatesc cele mai teribile arme de nimicire a omenirii. E de ajuns o greseala sau un deget de nebun sa apase pe buton si milioane sa fie prefacuti in scrum. Iti dai seama de aceste realitati? Lumea e pe marginea prapastiei.
Omenirea are nevoie de renastere spirituala. Fara ea nu poate supravietui. Necredinta a generat pacatosenia cu consecintele ei grave. Avem de ales intre Cristos Domnul si haos. Cristos Domnul s-a nascut sa ne scape din asa stari, sa ne mantuiasca. Numai El poate rupe catusele patimilor, numai El poate sterge trecutul, numai El poate innoi viata, numai El poate da linistea si pacea sufletului obosit si numai El iti da viata vesnica si fericirea in glorie.
EL E SINGURUL MANTUITOR. (Fapte 4:12)
El s-a facut sarac pentru noi, ca prin saracia Lui sa ne imbogateasca pe noi pentru veci(2 Corinteni 8:9). Nu e de ajuns sa stii ca El e Mantuitorul. Trebuie sa ai o zi cand sa-L primesti tu ca Mantuitor al tau. Fie aceasta ziua mantuirii tale. Ingenuncheaza in fata Lui si cere-I sa te mantuiasca si pe tine. Numai asa Sarbatoarea Nasterii isi va avea adevaratul ei sens si numai asa poti avea Sarbatori Fericite.
Pe Fiul in al Sau nume,
Tatal L-a trimis in lume,
Sa se nasca si sa creasca,
Sa ne mantuiasca.

(Petru Popovici)