Cuvinte (cantare)

- versurile apartin trupei Metanoia / compozitoare: Kiss Elena Daniela

Imi este-atat de greu sa te definesc
In cuvinte,in cuvinte
Esti mult mai mult de-atat,
Decat pot sa spun
In cuvinte,in cuvinte

Tata ceresc,Imparat suprem
Dumnezeu milos si Tata credincios.

Cantecul meu,vreau sa Ti-l ofer
Chiar si viata mea,chiar si viata mea
Esti tot ce am mai bun
Si mai pretios
Te iubesc Isus,Te iubesc Isus

Tata ceresc,Imparat suprem
Dumnezeu milos si Tata credincios.

E frig si liniste afar’

de Morar Ioan

E frig si liniste afar’ ,
Sunt ulitele iar pustii,
Doar un copil pe un trotuar,
Sta trist ca-n fiecare zi.

Acest nou an e nedorit,
Pentru el nu-I nimic frumos,
El se-ncalzeste la chibrit ,
Saracul , e carne si os.

E tot mereu batjocorit,
De el nimeni mila nu are,
Sta zi si noapte la cersit ,
Cersind doar apa si mancare.

Tu ce-i oferi?Tu ce ii dai?
Poti sa te porti cu el frumos?

Dăi din putinul care-l ai!
Si spunei azi despre Cristos!

In acest an sa-ncerci sa fi
Un ajutor la cei saraci.
Si ruga-n fiecare zi
Pentru sarmani sa-ncerci sa faci.

Nu trăi în valea sclaviei

Suie-te pe un munte înalt.

Isaia 40:9

Fiecare credincios trebuie să înseteze „după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu” (Psalmi 42:2), şi să dorească să urce pe dealurile Domnului, ca să-L vadă faţă în faţă. Nu trebuie să ne mulţumim să zăbovim în ceaţa din vale, atunci când ne aşteaptă culmea Taborului. Sufletul meu însetează să bea din cupa rezervată celor care ajung pe vârful muntelui, a căror frunţi sunt udate de roua cerului. Cât de proaspătă este roua munţilor, cât de curat este aerul de pe culme, cât de bogată este hrana celor care locuiesc pe înălţimi, a căror ferestre privesc spre Noul Ierusalim! Mulţi credincioşi sunt mulţumiţi să trăiască ca nişte mineri în minele de cărbune, care nu mai văd soarele. Ei mănâncă praf ca şerpii, când ar putea să guste din mâncarea îngerilor. Ei se mulţumesc să poarte hainele minerilor, când ar putea să se îmbrace în veşminte regale. Lacrimile le brăzdează faţa, şi ar putea să se ungă cu ulei ceresc. Sunt convins că mulţi credincioşi tânjesc în temniţă, când ar putea să se plimbe pe acoperişul palatului, şi să vadă „munţii aceia frumoşi şi Libanul” (Deuteronom 3:25). Ridică-te singur, credinciosule, din condiţia ta joasă! Leapădă lenea, letargia, răceala sau orice altceva se interpune în dragostea ta nepătată şi pură pentru Christos, Mirele sufletului tău. Fă din El sursa, centrul şi circumferinţa întregului cerc de încântare a sufletului tău. Ce te face să rămâi în mină atunci când poţi sta pe tron? Nu trăi în valea sclaviei, atunci când ţi-a fost oferită libertatea muntelui. Nu te mulţumi cu realizările tale pipernicite, înaintează spre lucruri mai cereşti și mai sublime. Aspiră la o viaţă mai înaltă, mai nobilă şi mai plină. Înainte spre cer!

Mai aproape de Dumnezeu!

Când vei veni acasă la ai Tăi, o Doamne?

Te aşteptăm, Mântuitor iubit!

O, vino mai aproape, mai aproape

binecuvântă-i pe toţi cei ce te-au primit.

FII PREGĂTIT PENTRU BINECUVÂNTARE

“Ea s-a dus într-un ogor care era a lui Boaz”

(Rut 2:3)

Viaţa lui Rut mergea în jos. Soţul ei murise. Işi părăsise casa din Moab şi nu a fost acceptată în noua ei casă din Betleem. Abia reuşea să supravieţuiască culegând câteva spice pentru a rămâne în viaţă. Apoi Dumnezeu a răsturnat situaţia. Culegătorii au început să scape în mod deliberat spice de orz pe cărarea ei. Ea a început să culeagă binecuvântări nemeritate. De ce? Fiindcă Boaz a văzut-o pe Rut culegând spice şi le-a spus muncitorilor săi: “chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice; s-o lăsaţi să culeagă spice” (Rut 2:16). Chiar dacă Boaz nu vorbise niciodată în mod direct cu Rut, ea tot a primit binecuvântările lui. Iată o lecţie importantă: nu ştii ce a pregătit Dumnezeu pentru viaţa ta, dar dintr-odată totul se schimbă! Se deschid uşi, apar oportunităţi, oameni despre care credeai că nu te observă sau că nici măcar nu te agreează, încep să-ţi fac favoruri. Ce se întâmplă? Paşii tăi sunt conduşi de Domnul (Psalmul 37:23). Când iudeii au intrat în Ţara Promisă, Dumnezeu le-a spus: “vei stăpâni … vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit” (Deuteronom 6:10-11). Dumnezeu te poate trece prin situaţii în care alţii muncesc, iar tu te bucuri de beneficii.

Rut se îndrepta spre o destinaţie şi s-a trezit în alta. Când Boaz a chemat-o, ea apare din spatele scenei în prim planul binecuvântărilor. În loc să lucreze într-un colţ pe câmp, ea a ajuns să stăpânească acel ogor. Când Dumnezeu mişcă lucrurile, totul se poate petrece foarte repede. Aşa că fii pregătit!

Cine are loc in viata ta?

“încotro vei merge tu voi merge şi eu”

(Rut 1:16)

Rut i-a spus lui Naomi: “încotro vei merge tu voi merge şi eu”. Este posibil să-ţi petreci viața oriunde pentru un timp şi apoi brusc să întâlneşti pe cineva şi să simţi că există o legătură cu acea persoană. Este ceea ce l-a făcut pe Elisei să renunţe la munca câmpului şi să-l urmeze pe proorocul, Ilie; este motivul pentru care Timotei a stat în compania lui Pavel, un bătrân care urma să fie executat. Ştii din intuiţie: “Nu-mi voi împlini destinul fără tine în viaţa mea”. Privind în urmă îţi dai seama că dacă nu ai întâlnit acea persoană, nu ai dat acel telefon, nu ai citit acel e-mail nu ai fi unde eşti astăzi.

Pe de altă parte, “Orpa a sărutat pe soacră-sa” (Rut 1:14). Plecarea lui Orpa nu a transformat-o într-un om rău; doar că rolul ei în această povestire s-a încheiat. Trebuie să recunoşti când rolul cuiva din viaţa ta s-a încheiat, căci altfel vei continua să reânvii trecutul. David a pledat înainte lui Dumnezeu pentru viaţa copilului nou născut. “David … a postit şi… toată noaptea a stat culcat pe pământ… şi n-a mâncat nimic …” (2 Samuel 12:16-17). Dar când i-a murit fiul a trebuit să accepte că nu mai are ce să facă, aşa că “s-a sculat… s-a spălat… şi-a schimbat hainele … şi a mâncat” (2 Samuel 12:20). Trebuie să recunoşti când ceva s-a terminat. Dacă Dumnezeu doreşte să ai un lucru, ţi-l va da. Dacă ai încercat să faci ca lucrurile să meargă şi nu ai reuşit, acceptă voia Lui cu privire la această problemă. Scoală-te, mănâncă şi începe să trăieşti din nou! Nu implora să stea cu tine împotriva voinţei lor. Plecarea lor nu este un accident, ci înseamnă că Dumnezeu ţi-a pregătit ceva mai bun (şi poate şi lor le-a pregătit), aşa că încrede-te în El şi du-te mai departe!

Vine sa colinde

Vine să colinde dragostea la uşă

Cu zăpezi pe umeri bate-n uşa mea

Vine să-mi golească ochii de cenuşă

Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.

Stau şi plâng aiurea parcă sunt departe

Parcă-s o durere, nu mai ştiu nici eu

Rătăcind pe dealuri cerurile-s sparte

Şi-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu…

Sanja Cristea Tiberian

Cuiele – Surorile Onofrei