Cercetati Scripturile

Vine să colinde dragostea la uşă

Cu zăpezi pe umeri bate-n uşa mea

Vine să-mi golească ochii de cenuşă

Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.

Stau şi plâng aiurea parcă sunt departe

Parcă-s o durere, nu mai ştiu nici eu

Rătăcind pe dealuri cerurile-s sparte

Şi-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu…

Sanja Cristea Tiberian

Cand eram in probleme, dezamagit de cei din jur, cand totul mi se parea ca se destrama si cand credeam ca sunt parasit de Dumnezeu, am alergat la Cuvantul Sau si El ma ajutat.

Doresc ca sa insir aici cateva versete ce mie mi-au fost de ajutor . Unele dintre ele le-am primit ca incurajare de la cei care tin cu adevarat la mine.

Proverbe 15:1

Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

Proverbe 14:25,26,27,29

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.

Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.

Prov 16:32

Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Iacob 1:19

Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.

Prov 10:19

Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.

1 Petru 3:10

Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare.

Isaia 33:15,16,22

Cel ce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.

Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuieşte!

SA NE AJUTE DOMNUL SA NE IUBIM, SA NU NE MAI BARFIM SI IMPREUNA SA II SLUJIM LUI!

” Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică”

(Proverbe 24:16)

Carole Mayhall scrie despre o profesoară de 40 de ani, divorţată, care s-a hotărât să devină o alergă­toare şi în cele din urmă s-a înscris la Maratonul de 40 km din Boston. Este un test înfiorător pen­tru minte şi inimă. Scopul ei a devenit terminarea cursei şi în ciuda glumelor proaste şi a atacurilor pe seama ei, ea nu l-a pierdut din vedere. Când a sosit ziua competiţiei, s-a confruntat cu un ultim test. În timp ce alerga, i-au apărut băşici mari pe picioare. A fost lovită şi rănită de o bicicletă. Mai avea câţiva kilometri până la linia de sosire şi era epuizată, dar a continuat să alerge. Apoi, când mai avea câteva sute de metri până la sosire, târziu în noapte, când majoritatea alergă­torilor terminaseră sau renunţaseră, a căzut, fiind prea obosită să se mai ridice. Dar prietenii ei au pus o sfoară la linia de sosire şi au început să strige şi să o aclame. Ea şi-a ridicat capul, a văzut sfoara şi şi-a dat seama că ţelul ei era la vedere. Cu un efort suprem s-a ridicat şi printr-un puseu de energie venit din străfundul fiinţei ei, a parcurs ultimele sute de metri”.

Victoria aparţine celor care se uită la ţelul lor, nu la parcurs; nu la proces, ci la răsplată, nu la încercare, ci la comoara promisă celor care perseverează. Dubla motivaţie a creştinismului este: ridică-te şi aleargă până la capăt. Nu poţi câştiga dacă nu alergi, chiar şi cu riscul de a cădea. Indiferent ce te-a făcut să cazi, cuvântul pentru astăzi este: “Apucă mâna lui Dumnezeu, ridică-te şi aleargă!”

De Morar Ioan

Tu Doamne esti Dumnezeu si vei domni in veci,
Tu imi dai bucurie si tot Tu ma incerci.
Tu nu ma lasi inlaturi , Tu nu ma parasesti,
O Doamne Tu mereu mi-arati ca ma iubesti.

Cand griji mari vin asupra mea din greu,
La Tine eu alerg , caci Tu mi-esti Dumnezeu.
In Tine ma incred caci stiu ca nu ma-nseli
Ci stiu ca Tu m-ajuti si ma scapi de dureri.

Doresc in asta-lume ca Tie sa-ti slujesc,
Si de ceea ce decizi sa nu ma indoiesc.
Si-ascultator mereu , sa-naintez pe cale
Urmand intotdeauna doar sfaturile Tale.

M-am prins de flori, de spini,
De stânci, de frânghii şi de mâini
M-am prins să scap,
Să nu cad în adânc
M-am prins de oameni mari
De tot ce este nobil
De tot ce s-a părut că-i sfânt
Şi-acum trădat de toate
Alunec adânc, tot mai adânc
Spre suferinţă…
Mă uit în ochii Tăi iubitul meu
Mă prinzi, mă laşi
Speranţa mea e totuşi biruinţă
Iubitul meu, Hristos
Tu nu mă poţi trăda.

(poezie scrisa de Iacob Coman)